Dictionar

 
 

belicism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bellicisme, cf. lat. bellicus „belicos”)

1. doctrină sau stare de spirit care pledează pentru război sau încurajează spiritul războinic.
2. tendința de a dori război; tendință războinică.
3. (antonim) pacifism.
 

belicos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. bellicosus, fr. belliqueux)

1. războinic, agresiv; amenințător.
 

gestă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. geste, it. gesta)

1. faptă memorabilă, în general războinică; act vitejesc.
2. poem epic sau eroic din evul mediu.
 

remilitariza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. remilitariser)

1. a reorganiza cu scopuri războinice armata, industria.