Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rationalisme)
1. încredere în raţiune, în capacitatea acesteia de a cunoaşte realitatea.
2. concepţie potrivit căreia raţiunea ar fi unicul izvor al cunoaşterii autentice şi certe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antirationalisme)
1. concepţie care neagă valoarea raţionalismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. irrationalisme)
1. concepţie care neagă sau subapreciază posibilitatea cunoaşterii lumii pe cale raţională, postulând primatul revelaţiei, intuiţiei, trăirii etc. asupra cunoaşterii raţionale.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. néo-rationalisme)
1. curent filozofic antipozitivist, care încearcă să integreze, în mod coerent, luarea în considerare a factorului subiectiv al cunoașterii într-o concepție realistă ce consideră că teoria este subordonată obiectului, existent independent de subiect și pe care izbutește să-l exprime.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. operationalism)
1. curent în metodologia şi filozofia ştiinţei contemporane care consideră că semnificaţia noţiunilor utilizate în ştiinţă se reduce la operaţiile efectuate de cercetător în cursul folosirii sau verificării acestor noţiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. antiintellektualizm)
1. atitudine critică faţă de tendinţa de folosire excesivă a abstracţiilor, a operaţiilor logico-intelectuale în interpretarea fenomenelor.
2. concepţie care neagă posibilitatea cunoaşterii ştiinţifice a adevărului cu ajutorul raţiunii; iraţionalism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antirationalisme)
1. concepţie care neagă valoarea raţionalismului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. antirationaliste)
1. I. se spune despre o persoană care se opune raţionalismului.
2. care se opune cunoașterii raționale și care apelează la procesele intuitive de înțelegere a lumii concrete.
3. II. adept al antiraţionalismului.
4. cel care se opune doctrinelor raționaliste.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cartésianisme)
1. concepţia filozofică a lui Descartes şi a adepţilor săi, caracterizată prin raţionalism, mecanicism şi dualism.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. cerebralism)
1. atitudine care privilegiază soluțiile intelectuale în detrimentul afectivității sau care, într-o operă de artă, preponderează modul de gândire al artistului față de sentimentele sale; raţionalism exagerat; intelectualism.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. irrationaliste)
1. I. referitor la iraționalism, propriu iraționalismului.
2. care aderă la iraționalism.
3. II. adept al iraționalismului.
4. cel care își întemeiază gândirea pe refuzul rațiunii științifice.