Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. radieux, lat. radiosus)
1. care emite raze luminoase; luminos, strălucitor.
2. (fig.; despre figura omenească; despre oameni) care exprimă seninătate, fericire, încântare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. radioscope)
1. aparat folosit în radioscopie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radioscopie)
1. examinare vizuală a unui corp opac prin proiectare pe un ecran fluorescent a unui fascicul de raze X care străbat acel corp.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. radio-signal)
1. semnal relativ la radiaţiile electromagnetice din afara galaxiilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radiosensibilité)
1. sensibilitate a unei celule, a unui ţesut sau a organismului faţă de radiaţiile ionizante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. radio-service)
1. service pentru aparatura de radiocomunicaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angiofluorographie)
1. radiografie sau radioscopie a vaselor sangvine cu ajutorul fluorului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angiofluoroscopie)
1. radioscopie a vaselor sangvine bazată pe apariţia unei fluorescenţe cutanate după injectarea cu fluoresceină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cryptoscope)
1. vizor pentru examene radioscopice în camere luminate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fluoroscope)
1. instrument folosit în fluoroscopie.
2. ecran radioscopic într-o cameră obscură portativă, pentru observarea substanţelor fluorescente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. orthodiagraphie)
1. procedeu radioscopic de punere în evidenţă a poziţiei şi dimensiunilor reale ale organelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pyéloscopie)
1. examen radioscopic al ureterului şi al bazinetului.