Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. raffiné)
1. (despre produse) obţinut prin rafinare.
2. (fig.) fin, delicat, subtil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rafina + -tor)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)
1. referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.
2. şcoala ~ă = numele mai multor şcoli filozofice de orientare mistică şi eclectică din perioada elenismului târziu.
3. de o subtilitate excesivă.
4. artă ~ă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (şi s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie ~ă = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alexandrinisme)
1. ansamblu de manifestări ale civilizaţiei elenistice din Alexandria.
2. sistem filozofic al şcolii alexandrine.
3. stil ornat, subtil şi uneori obscur, propriu poeţilor greci din epoca alexandrină.
4. caracter rafinat, erudit, subtil şi decadent al unei arte, al unei filozofii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aulique, lat. aulicus)
1. de curte; rafinat, elegant.
2. consiliu ~ = tribunal suprem în Imperiul Romano-German; consilier ~ - sfetnic la curtea Habsburgilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( amer. bob skate)
1. (jaz) scat rafinat, stilizat, purtând amprenta evoluţiei improvizaţiilor instrumentale; mod de interpretare în care vocea concurează instrumentele, având o gamă întinsă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chartreuse)
1. băutură fină, din ierburi alpine macerate în alcool dublu rafinat.
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. civiliser)
1. a face să devină, a deveni civilizat.
2. a trece de la o condiție primitivă la o stare de dezvoltare materială, intelectuală, socială superioară (ex. a civiliza un popor, o țară).
3. (referitor la o persoană) a face civil, mai în concordanță cu cerințele vieții în societate.
4. a se ~ = a deveni mai apt pentru viața în societate, a deveni mai rafinat.