ramificație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ramification)

1. loc unde se ramifică un drum, un curs de apă etc.
2. parte ramificată: ramură, braț, subdiviziune.

ramificație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT ramificatio
2. FR ramification
3. EN ramification; branching
4. DE Verzweigung; Verästelung
5. RU рaсветвление; ветвление
6. HU elágazás, szétágazás

ramură; ramificație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT ramus
2. FR rameau; branche
3. EN branch; bough
4. DE Zweig; Ast; Verzweigung
5. RU веткa; ветвь
6. HU ág, elágazás, szétágazás

ambranșament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. embranchement)

1. ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare et cetera; branșament.

arteriolă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. artériole)

1. (anat.) ramificație subțire terminală a unei artere, care o leagă de capilare.

bretelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bretelle)

1. sistem de ramificație din două diagonale care asigură legătura între două drumuri, căi ferate, conducte magistrale.
2. șosea, alee ocolitoare; centură.
3. (mit.) porțiune de șant care leagă două poziții de apărare succesive.

bronhiolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bronchiole)

1. ramificație terminală a bronhiilor.

derivație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dérivation, lat. derivatio)

1. ramificație secundară a unei căi de comunicație, a unui circuit telefonic, electric etc.
2. deviere a unui proiectil din planul de tragere.
3. lucrare hidrotehnică pentru transportul apei între conducta principală sau sursă și punctul de utilizare.
4. (lingv.) derivare (2).
5. abatere a sângelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului în alta.
6. modificare a tulburărilor organice prin producerea unei reacții într-o altă zonă.

dihopodiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dichopodium)

1. ramificație dihotomică a axei inflorescenței în câte două părți.