Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. ramifica)
1. faptul de a se ramifica; despărțire în ramuri; ramificație.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cladogenèse)
1. evoluţie a unei specii prin ramificarea direcţiilor evolutive în filogeneză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diffluence)
1. ramificare a unui curs de apă în mai multe braţe, care nu se mai reunesc; locul unde se produce acest fenomen.
2. ~ glaciară = despărţirea unui gheţar în două braţe, care înaintează în aval de ambele părţi ale unui interfluviu.
4. înlocuire a discursivităţii obişnuite a gândirii şi vorbirii prin propoziţii şi idei asociate la întâmplare, cu dispersia atenţiei asupra unor chestiuni secundare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dichotomie, gr. dikhotomia)
1. diviziune în două părţi, grupe sau specii.
2. (log.) împărţire a unei noţiuni în alte două noţiuni.
3. ramificare a unui organ axial (rădăcină, tulpină, ramuri) prin bifurcare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radication)
1. mod de dispoziţie şi ramificare a rădăcinilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. rămuri)
1. despărțire în două sau în mai multe ramuri; ramificare.