OK
X
ranchiună
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. rancune)
1.
ură
ascunsă
și
dorință
de
răzbunare;
pică.
pică 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Pike)
1.
ciudă,
pizmă,
ranchiună.
ranchiunos, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. rancuneux)
1.
care
este
plin
de
ranchiună
față
de
cineva;
care
poartă
ranchiună;
vindicativ.
2.
(antonime)
nerăzbunător,
neranchiunos.