Ranchiună

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rancune)

1. ură ascunsă şi dorinţă de răzbunare; pică.

---

Pică 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Pike)

1. ciudă, pizmă, ranchiună.

---

Ranchiunos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rancuneux)

1. care este plin de ranchiună față de cineva; care poartă ranchiună; vindicativ.

2. (antonime) nerăzbunător, neranchiunos.

---