randament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. rendement)

1. raportul dintre efectul obținut și efortul depus într-o activitate.
2. (ec.) efectul util al unui factor al procesului de producție într-o anumită unitate de timp.
3. eficiență, folos, beneficiu.
4. raportul dintre valoarea unei mărimi (energie, putere etc.) cedată de un sistem tehnic sub formă utilă și valoarea aceleiași mărimi absorbită de acest sistem.

ameliorant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. améliorant)

1. care ameliorează; ameliorator.
2. care îmbunătățește solul, redându-i fertilitatea sau mărindu-i randamentul.

dopa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. doper)

1. a administra în mod fraudulos un excitant unui sportiv sau cal de curse înaintea unui concurs, a unui meci etc., pentru obținerea unui randament superior.
2. a introduce într-un cristal atomi de altă natură decât cei proprii, pentru a obține materiale semiconductoare.

economicitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (economic + -itate, cf. fr. économicité)

1. caracter economic, respectarea principiilor științei și doctrinei economice.
2. eficacitate din punct de vedere economic; economisire; grad de economie, rentabilitate.
3. succesul economic obținut prin cea mai bună combinație a costurilor și a randamentelor.
4. utilizarea parcimonioasă și economicoasă a resurselor.

eficiență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. efficience, lat. efficientia)

1. eficacitate; randament.
2. ~ economică = raportul dintre rezultatele obținute în activitatea economică și eforturile depuse.

formă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. forme, lat. forma)

1. înfățișare, aspect exterior; contur.
2. modul de existență, de organizare internă, interacțiunea și legăturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului.
3. ~ele conștiinței sociale = ansambluri distincte de reprezentări, idei, concepții determinate social și istoric, care alcătuiesc conștiința socială; ~ logică = structură mintală în conformitate cu principiile gândirii și având drept funcție organizarea conținutului acesteia.
4. stabilirea de maximă capacitate de efort a organismului, prin antrenament; condiție fizică bună; a fi în ~ = a fi capabil de randament maxim.
5. totalitatea mijloacelor prin care se exprimă conținutul unei opere de artă.
6. fel, chip, mod.
7. mod de organizare, de conducere politică, socială etc.
8. dispoziție legală de procedură.
9. viciu de ~ = nerespectare a unei dispoziții de procedură care atrage anularea unui act sau a unei hotărâri judecătorești.
10. aspect pe care îl ia un cuvânt pentru a îndeplini o funcție gramaticală.
11. stare de agregare a corpurilor.
12. tipar, calapod, model.
13. (poligr.) cutie de oțel în care se toarnă literele; zaț al unei pagini.
14. ~ de relief = neregularitate a suprafeței Pământului, rezultat al interacțiunii agenților geografici interni și externi; (mat.) fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusă aceeași relație.

ineficient, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. inefficient)

1. care are un randament redus; care nu este eficient; ineficace, neeficient.
2. (antonime) eficace, eficient.