rang
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. rang)
Etimologie: (fr. rang)
1. loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie.
2. treaptă, situație socială.
3. locul ocupat în ierarhia unui pachet de cărți de joc de către fiecare grupă a câte patru cărți cu aceeași cifră sau față (ași, valeți, decari etc.).
4. categorie a navelor militare potrivit mărimii sau armamentului lor.
5. (mat.) număr natural care indică poziția unui termen într-un șir.
6. (lingv.) ~ de frecvență = loc ocupat de un cuvânt, fonem etc. în ordinea frecvenței, organizată descendent.