Dictionar

varangă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. varangue)

1. grindă transversală a fundului unei nave.
 

abstinent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abstinent, lat. abstinens)

1. (cel) care practică abstinența.
2. (cel) care se abține înfrângându-și o plăcere.
3. cumpătat, lipsit de lăcomie.
 

antimonopolist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. antimonopolist, rus. антимонополист)

1. care se opune monopolurilor; care dorește să restrângă puterea și influența marilor corporații monopolizatoare.
 

coercitiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coercitif)

1. care are puterea sau dreptul de a constrânge.
2. care exercită o constrângere; constrângător.
3. câmp ~ = intensitatea câmpului magnetic la care se anulează magnetizația unui corp feromagnetic.
 

hiposodic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hyposodique)

1. se spune despre un regim alimentar care tinde să restrângă aportul de sodiu (sare); hiposodat.
2. (antonim) hipersodic.
 

laxativ, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. laxatif, lat. laxativus)

1. (aliment, medicament) care accelerează evacuarea fecalelor; care grăbește purgația; purgativ.
2. (antonime) constipant, (înv.) strângător.
 

pianota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. pianoter)

1. (fam.) a zdrăngăni, a cânta la pian.
2. (fig.) a lovi nervos cu degetele.