Dictionar

reținere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (reţine)

1. acțiunea de a (se) reține.
2. stăpânire de sine, prudență, rezervă.
3. oprire a unei părți din drepturile cuvenite cuiva.
4. detențiune.
 

întreținere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (întreţine)

1. acțiunea de a (se) întreține.
2. taxă plătită de locatarii unui imobil pentru acoperirea cheltuielilor comune.
 

adulter, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. adultère, lat. adulterium)

1. adj. (despre soți) care încalcă fidelitatea conjugală.
2. s.n. întreținere a relațiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.
 

aerobic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérobique, engl. aerobic)

1. care crește consumul de oxigen al corpului (ex. dans ~).
2. gimnastică ~ă = gimnastică de întreținere executată pe fond muzical cu ritm susținut.
 

alimentar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alimentaire, lat. alimentarius)

1. adj. referitor la alimente; care servește ca aliment.
2. pensie ~ă = sumă de bani pe care cineva o plătește (lunar) unei persoane pentru întreținere.
3. s. f. unitate comercială unde se vând alimente.
 

apanaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apanage)

1. domeniu funciar sau venit acordat de suverani pentru întreținerea unor membri ai familiei domnitoare.
2. bun material sau spiritual care aparține exclusiv cuiva.
 

autobază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (rus. автобаза)

1. întreprindere care asigură întreținerea și repararea autovehiculelor.
 

autoservice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. auto-service)

1. stație de întreținere a autovehiculelor.