reacție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réaction)

1. faptul de a reacționa; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva; ripostă.
2. răspuns nemijlocit al materiei vii la acțiunea unui excitant.
3. transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice sub acțiunea unor agenți externi sau a altor substanțe chimice.
4. (fiz.) forță care se opune unei acțiuni, fiind egală și de sens contrar cu aceasta.
5. ~ nucleară = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particulă grea sau de un foton suferă o schimbare a structurii sale; ~ în lanț = proces care se poate reînnoi prin el însuși pentru că o parte a produsului e întotdeauna în stare a reimpulsiona reacția; ~ gravitațională = modificare a direcției și a modulului vectorului de viteză caracteristice unei nave spațiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorită câmpului gravitațional al acestuia.
6. (cib.; și în forma reacțiune) stabilire, în sistemele de transmisie, tehnice automate, în organismele vii și în societate, a unor semnale prin care faza inițială a unui proces este influențată de informația referitoare la starea organelor de execuție sau la rezultatul procesului; conexiune inversă, retroacțiune.
7. derivare a unei puteri din circuitul de ieșire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice și introducerea ei în circuitul de intrare.

reacție

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT reactio
2. FR réaction
3. EN reaction
4. DE Reaktion; Rückwirkung; Gegenwirkung
5. RU реaкция
6. HU visszahatás, ellenhatás, reakció

abreacție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariție bruscă a unor tensiuni emoționale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.

albuminoreacție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albumino-réaction)

1. reacție care indică prezența albuminei.

contrareacție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-réaction)

1. reintroducere, în opoziție de fază la intrarea unui montaj electronic, a unei părți din semnal prelevată la ieșire.
2. (fot.) reacție negativă.

cutireacție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cuti-réaction)

1. test de stabilire a sensibilității unui individ față de o anumită substanță (microbi, toxine) prin inocularea în piele a unei mici cantități din această substanță.

diazoreacție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diazo-réaction)

1. reacție prezentată de unele urine patologice, care se colorează în roșu la adiția unor diazoreactivi.

epidermoreacție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épidermo-réaction)

1. test de sensibilitate a pielii, pentru a pune în evidență o alergie.

abreacție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariție bruscă a unor tensiuni emoționale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.

acidogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acidogenèse)

1. proces de formare a unui acid.
2. (biol.) reprezintă a doua etapă (din patru) a digestiei anaerobe și este o reacție biologică în care monomerii simpli sunt transformați în acizi grași volatili.

acilare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. acylation)

1. reacție chimică de introducere a unui radical acil în molecula unui compus organic.

actinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actinique)

1. (despre radiații) care provoacă o reacție chimică.

activ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acțiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcționare.
3. membru ~ = membru al unei organizații, instituții, având obligații și bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanțe) care intră ușor în reacție.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârșește acțiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operații, conturi, bilanțuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituții etc.; parte a bilanțului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
11. adv. în mod activ.

activitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. activité, lat. activitas)

1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acțiune, ocupație.
2. situație a unui ofițer care face parte din cadrele active ale armatei.
3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanțe radioactive.
4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacție.
5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanțe, erupții etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.