Dictionar

Rezultate secundare (Reacționar,):

Reacţionar, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. réactionnaire)

1. I. care aparţine, care este specific reacţiunii; retrograd.

2. care se opune schimbării sau care caută restaureze trecutul.

3. II. adept al reacţiunii politice; contrarevoluționar.

4. (antonime) revoluţionar, progresist.


Reacţionarism

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. reactionarism)

1. concepţie politică reacţionară; caracterul a ceea ce este reacţionar.


Cadet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cadet, rus. kadet)

1. (în trecut în Franţa, Rusia) tânăr care se pregătea pentru a deveni ofiţer.

2. membru al unui partid reacţionar din Rusia ţaristă.

3. elev (absolvent) al unei şcoli militare.

4. ambarcaţie de sport cu vele.


Concentrare

Parte de vorbire: s.
Origine: (concentra)

1. acţiunea de a (se) concentra.

2. ~a producţiei = reunire a mai multor întreprinderi şi organizare a producţiei în întreprinderi mai mari; ~a capitalului = acumularea capitalului; lagăr de ~ = loc în care, în regimurile reacţionare, sunt închişi cetăţeni consideraţi periculoşi regimului.


Contrarevoluţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-révolution)

1. mişcare organizată, reacţionară, a claselor înlăturate de la putere împotriva noii orânduiri sociale instaurate prin revoluţie, în scopul restaurării vechii puteri de stat.


Diversiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diversion, lat. diversio)

1. încercare de a schimba cursul unei acţiuni, de a abate intenţiile, gândurile cuiva.

2. acţiune politică reacţionară, întreprinsă de un guvern, un partid etc. cu scopul de a distrage atenţia maselor de la acţiuni revendicative sau revoluţionare.

3. (mil.) acţiune, operaţie care urmăreşte abaterea atenţiei forţelor inamicului dintr-un anumit punct.


Eugenism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. eugénisme, engl. eugenism)

1. eugenie.

2. teorie care susţine ideea reacţionară a inegalităţii biologice şi intelectuale a raselor umane, a împărţirii oamenilor în rase inferioare şi superioare.


Fascism

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. fascismo, fr. fascisme)

1. ideologie ultrareacţionară şi mişcare politică totalitară de extremă dreaptă, impusă de regimul instaurat de Mussolini în Italia şi, ulterior, de Hitler, în Germania.