Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cerebellum)
1. parte a encefalului în regiunea posterioară şi inferioară a capului; creierul mic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (neo- + cerebel)
1. parte recentă filogenetic a cerebelului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebello)
1. adj., s. m. f. participant la o rebeliune.
3. adj. 1. (fig.; despre boli) care nu cedează în urma unui tratament medical; care se vindecă greu.
4. (despre păr) care nu stă pieptănat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rébellion, germ. Rebellion)
1. răzvrătire prin acte de violenţă şi de ameninţare cu forţa faţă de organele de stat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. apostatico)
1. referitor la apostazie sau un apostat; de apostat; rebel.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cérébellopathie)
1. (med.) afecțiune a cerebelului care poate avea cauze multiple, inclusiv malformații congenitale, ataxii ereditare și patologii dobândite.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cérébelleux)
1. (anat.) care este relativ sau care este specific cerebelului.
2. (med.) care provine dintr-o leziune a cerebelului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. culmen)
1. porţiune superioară a monticulului vermisului cerebelului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fomenteux)
1. care stârnește sau promovează tulburări, rebeliuni et cetera; agitator, provocator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. frondeur)
1. s. m. partizan al frondei (1, 2).
2. adj., s. m. f. (fig.) (cel) care critică, contrazice; răzvrătit, rebel.