Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. récalcitrant)
1. încăpăţânat, îndărătnic, nesupus; refractar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. récalcitrance)
1. faptul de a fi recalcitrant; încăpăţânare, îndărătnicie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. insubordonné)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebello)
1. adj., s. m. f. participant la o rebeliune.
3. adj. 1. (fig.; despre boli) care nu cedează în urma unui tratament medical; care se vindecă greu.
4. (despre păr) care nu stă pieptănat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. récalcitrance)
1. faptul de a fi recalcitrant; încăpăţânare, îndărătnicie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. reluctant)
1. refractar, recalcitrant, îndărătnic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rémittence)
2. împotrivire, rezistenţă la forţă; (p. ext.) recalcitranţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (îndărăt + -nic)
1. care se încăpățânează, nu cedează (ușor); încăpățânat, recalcitrant; (prin ext.) stăruitor, perseverent.
2. (rar) rămas în urmă; dator, restanțier.
3. (var.) (reg.) îndărăpnic, (reg.) îndărăptnic.