reciproc, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. réciproque, lat. reciprocus)
Etimologie: (fr. réciproque, lat. reciprocus)
1. (despre fapte, fenomene, sentimente) care acționează unul asupra celuilalt.
2. (mat.) ecuație ~ă = ecuație care, pe lângă orice soluție dată, admite ca soluție și valoarea inversă a acesteia; teoremă ~ă (și s. f.) = teoremă ale cărei premise sunt concluziile altei teoreme și invers; judecăți ~e = judecăți în care subiectul uneia poate deveni predicatul celeilalte și invers; reflexiv ~ = reflexiv care arată că acțiunea este făcută simultan de două subiecte, fiecare dintre acestea suferind efectele acțiunii celuilalt.
3. (despre convenții, obligații) care angajează în egală măsură părțile contractante; mutual.