Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Rekrut, rus. rekrut)
1. tânăr aparţinând ultimului contingent chemat sub arme.
2. (fig.) membru intrat de curând într-o asociaţie, într-o mişcare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. recruter, germ. rekrutieren)
1. tr. a înscrie tineri pentru stagiul militar; a înrola.
2. (fig.) a angaja, a atrage, a primi noi membri (într-o asociaţie etc.)Iintr. a se prezenta pentru înscrierea în evidenţa armatei.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (recruta + -(a)ție)
1. înscriere în evidența autorităților militare, în vederea încorporării; recrutare.
2. măsură excepțională prin care statul obligă pe cetățeni la cedarea unor bunuri (cai, vehicule, locuințe, alimente etc.) pentru nevoile armatei sau ale unor anumite autorități; rechiziție.
3. (var.) (înv.) recrutațiune.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (recruta + -[ă]tor)
1. persoană care recrutează, care înrolează, care caută susținători; recrutor.
2. militar însărcinat cu recrutarea soldaților; recrutor.
3. persoană care recrutează pentru un partid, o asociație, folosind uneori propagandă mincinoasă; recrutor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (recruta + -oare)
1. femeie care recrutează sau angajează personal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. recruteur)
1. persoană care face recrutări din armată.
2. cel care recrutează membri pentru un partid, o asociaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. auxilium)
1. trupă aliată încadrată în armata romană în afara legiunilor şi recrutată dintre locuitorii neromani ai provinciilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. census, fr. cens)
1. (în Roma antică) recensământ al verii şi al cetăţenilor din cinci în cinci ani în vederea stabilirii impozitelor, a recrutării tinerilor etc.
2. (în feudalism) prestaţie anuală în natură sau în bani datorată seniorului, de către posesorul pământului.
3. grupare a unor cetăţeni sau a tuturor locuitorilor unei ţări după diverse criterii.
4. (în capitalism) cuantum minim de impozit care, în anumite sisteme electorale, dă dreptul unui cetăţean să aleagă sau să fie ales.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după lat. conscribere)
1. a chema în serviciul militar; a înrola, a recruta.
2. a consemna, a înscrie într-un registru oficial.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (fr. conscriptible)
2. susceptibil de a fi chemat prin conscripție.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conscription, lat. conscriptio)
1. recrutare.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. instructeur, rus. instruktor)
1. cel care instruiește, care face o muncă de instruire.
2. (armată) responsabil cu instruirea recruților, soldaților.