Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. reconnaître)
1. tr. a identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte.
2. a admite ca bun, ca adevărat; a mărturisi.
3. (jur.) a considera și a arăta că (un guvern, un stat) este îndreptățit să-și exercite puterea, să existe.
4. (mil.) a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate.
5. a se arăta recunoscător.
6. refl. a-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (recunoaşte)
1. acţiunea de a (se) recunoaşte.
2. (jur.) act prin care un copil născut în afara căsătoriei dobândeşte o condiţie juridică asemănătoare celei a copilului născut în căsătorie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agnosie)
1. (la Socrate) mărturisire a neştiinţei.
2. tulburare manifestată prin pierderea capacităţii de a recunoaşte obiectele, persoanele etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amende)
1. sancţiune constând din plata unei sume de bani.
2. ~ onorabilă = recunoaştere în public a unei fapte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amorphognosie)
1. agnozie (parţială); imposibilitate de a recunoaşte tactil forma obiectelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amusie, lat. amusia)
1. pierdere cu caracter patologic a capacităţii de a reproduce, de a recunoaşte o bucată muzicală.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anabaptisme)
1. sectă religioasă care nu recunoaşte valoarea botezului la copii.
2. doctrină creștină care susține că botezul ar trebui să fie administrat numai copiilor care au atins vârsta rațiunii, iar creștinii botezați înainte de această vârstă ar trebui să fie botezați din nou.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anatomo-clinique)
1. (med.) metodă ~ă = metodă de observaţie constând în a recunoaşte pe viu modificările patologice ale organelor profunde.