Rezultate principale (Reflecta,):
Parte de vorbire: I. vb. tr., refl.; II. vb. tr.; III. vb. intr.
Origine: (fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren)
1. I. (despre sunete, lumină etc.) a (se) răsfrânge, a reîntoarce prin reflecție.
2. II. a oglindi imaginea cuiva sau a ceva.
3. a exprima (un sentiment, un fenomen et cetera).
4. a da sau a fi o imagine mai mult sau mai puțin reprezentativă a cuiva sau a ceva.
5. III. a medita profund, a gândi, a cugeta.
Rezultate secundare (Reflecta,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. reflétant)
1. (despre corpuri) care reflectă lumina, suntele etc.; reflectorizant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (reflecta)
1. acţiunea de a (se) reflecta.
2. (arte) redare, oglindire transfigurată a realităţii.
3. categorie a filosofiei care exprimă esenţa relaţiei dintre materie şi conştiinţă, privită sub raport gnoseologic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (reflecta)
1. care a suferit fenomenul de reflexie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abat-jour)
1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.
2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adéquat, lat. adaequatus)
2. (fil.) care reflectă corect însuşirile esenţiale ale unui obiect sau fenomen.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anachronique)
1. care conține un anacronism; fals sau eronat în raport cu cronologia.
2. care reflectă o epocă trecută, care este nepotrivit cu obiceiurile sau ideile actuale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astérisme)
1. proprietate a unor minerale de a prezenta în masa lor cercuri luminoase în lumina reflectată prin ele în diferite direcţii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. atelier)
1. locul în care se execută lucrări manuale, sau se practică activități manuale de artă sau de agrement; (p. ext.) locul unde se dezvoltă o lucrare.
2. încăpere, local cu unelte sau maşini unde se desfăşoară o activitate meşteşugărească sau industrială.
3. totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local.
4. local amenajat în care lucrează un artist; încăpere de lucru a unui pictor, fotograf etc.; studio.
5. locul în care mai mulți elevi sau studenți lucrează sub îndrumarea unui maestru (profesor, artist etc.); (p. ext.) ansamblul artiștilor sau al elevilor care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru sau grup de maeștri.
6. (prin ext.) grup de persoane reunite pe o perioadă determinată de timp pentru a reflecta asupra unui subiect dat sau a realiza un proiect comun.
7. (fig.) centru de producție artistică-literară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aventurine)
1. varietate de cuarţ cu numeroase foiţe de mică galbenă sau verzuie, care reflectă lumina.