Dictionar

Rezultate principale (Reflecta,):

Reflecta

Parte de vorbire: I. vb. tr., refl.; II. vb. tr.; III. vb. intr.
Origine: (fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren)

1. I. (despre sunete, lumină etc.) a (se) răsfrânge, a reîntoarce prin reflecție.

2. II. a oglindi imaginea cuiva sau a ceva.

3. a exprima (un sentiment, un fenomen et cetera).

4. a da sau a fi o imagine mai mult sau mai puțin reprezentativă a cuiva sau a ceva.

5. III. a medita profund, a gândi, a cugeta.


Rezultate secundare (Reflecta,):

Reflectant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. reflétant)

1. (despre corpuri) care reflectă lumina, suntele etc.; reflectorizant.


Reflectare

Parte de vorbire: s.
Origine: (reflecta)

1. acţiunea de a (se) reflecta.

2. (arte) redare, oglindire transfigurată a realităţii.

3. categorie a filosofiei care exprimă esenţa relaţiei dintre materie şi conştiinţă, privită sub raport gnoseologic.


Reflectat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (reflecta)

1. care a suferit fenomenul de reflexie.


Abajur

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abat-jour)

1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.

2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.


Adecvat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adéquat, lat. adaequatus)

1. potrivit, corespunzător.

2. (fil.) care reflectă corect însuşirile esenţiale ale unui obiect sau fenomen.


Anacronic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anachronique)

1. care conține un anacronism; fals sau eronat în raport cu cronologia.

2. care reflectă o epocă trecută, care este nepotrivit cu obiceiurile sau ideile actuale.

3. (antonim) modern.


Asterism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astérisme)

1. proprietate a unor minerale de a prezenta în masa lor cercuri luminoase în lumina reflectată prin ele în diferite direcţii.


Atelier

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. atelier)

1. locul în care se execută lucrări manuale, sau se practică activități manuale de artă sau de agrement; (p. ext.) locul unde se dezvoltă o lucrare.

2. încăpere, local cu unelte sau maşini unde se desfăşoară o activitate meşteşugărească sau industrială.

3. totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local.

4. local amenajat în care lucrează un artist; încăpere de lucru a unui pictor, fotograf etc.; studio.

5. locul în care mai mulți elevi sau studenți lucrează sub îndrumarea unui maestru (profesor, artist etc.); (p. ext.) ansamblul artiștilor sau al elevilor care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru sau grup de maeștri.

6. (prin ext.) grup de persoane reunite pe o perioadă determinată de timp pentru a reflecta asupra unui subiect dat sau a realiza un proiect comun.

7. (fig.) centru de producție artistică-literară.

8. (înv.) șantier.


Aventurin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aventurine)

1. varietate de cuarţ cu numeroase foiţe de mică galbenă sau verzuie, care reflectă lumina.