Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. réformateur, lat. reformator)
1. (propagator) de reforme, (cel) care reformează, înnoieşte.
2. (înfăptuitor) al Reformei (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lollardes)
1. preoți săraci, predicatori care propagau idei reformatoare antifeudale și împotriva funcționarilor regali; participanți la mișcarea țărănească din sec. XIV îndreptată împotriva bisericii catolice și a exploatării feudale în câteva țări din apusul Europei.
2. (în Anglia) adepți ai doctrinei reformatorului Wycliff.