Rezultate principale (Rege,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. rex)
1. suveran al unui regat; monarh.
2. (fig.) persoană care are poziţia cea mai însemnată într-un domeniu oarecare, într-o colectivitate, prin puterea, importanţa, reputaţia sa.
3. piesa principală la jocul de şah.
4. crai, popă, rigă la jocul de cărţi.
Rezultate secundare (Rege,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. régénérer, lat. regenerare)
2. refl. (despre ţesuturi, organe) a se reface.
3. tr. (tehn.) a readuce în condiţii de folosire un material uzat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. régénérable)
1. care se poate regenera; regenerativ.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT regeneratus
3. EN regenerate
4. DE neugebildet
6. HU újraképződött; megújhodott
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. régénération)
1. acțiune de reînnoire, schimbare, îmbunătățire a unei instituții, a unui sistem, a unei comunități; rezultatul acestei acțiuni.
2. (med.) reconstituția naturală a țesuturilor sau organelor deteriorate; regenerare a unor organe sau țesuturi.
3. (prin ext.) refacere după o distrugere totală sau parțială.
4. (fig) renaștere după o stare de corupție.
5. (var.) (înv.) regenerațiune, (înv.) reghenerație.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. régénératif)
1. care are proprietatea de a regenera.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. régénérateur)
1. adj. care regenerează; înnoitor.
2. s. n. sistem tehnic pentru regenerarea unui material.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adventif)
1. (științe juridice) care este obținut pe altă cale decât succesiunea directă.
2. (biol.) (despre specii) care pătrunde accidental într-o anumită biocenoză.
3. (bot.) dezvoltat întâmplător și pe locuri neobișnuite, adesea ca urmare a unor fenomene de regenerare.
4. (bot.) califică o parte a plantei care crește pe un organ neobișnuit, de exemplu rădăcini care apar pe tulpini sau rizomi.
5. (despre cratere) care are altă deschizătură decât craterul principal.
6. rădăcină ~ă = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei.
7. mugure ~ = mugure care se dezvoltă din țesuturi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anagenèse)
1. (biol.) evoluţie progresivă a unei specii.
2. regenerare a ţesuturilor vii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aplastique)
1. lipsit de structură, de o formă bine definită.
2. (despre anemie) care nu prezintă indicii de regenerare a globulelor roşii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apodose, gr. apodosis)
1. propoziţie principală regentă a unei subordonate condiţionate, aşezată după aceasta.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appositif)
1. care serveşte ca apoziţie; apoziţional.
2. propoziţie ~ă = propoziţie cu rol de apoziţie, pe lângă (un element din) regentă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. attributif)
2. propoziţie ~ă = (şi s. f.) = propoziţie subordonată care îndeplineşte funcţia de atribut pe lângă un substantiv din regentă; propoziţie relativă.