Dictionar

Rezultate principale (Rege,):

Rege

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. rex)

1. suveran al unui regat; monarh.

2. (fig.) persoană care are poziţia cea mai însemnată într-un domeniu oarecare, într-o colectivitate, prin puterea, importanţa, reputaţia sa.

3. piesa principală la jocul de şah.

4. crai, popă, rigă la jocul de cărţi.


Rezultate secundare (Rege,):

Regenera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. régénérer, lat. regenerare)

1. tr., refl. a (se) înnoi.

2. refl. (despre ţesuturi, organe) a se reface.

3. tr. (tehn.) a readuce în condiţii de folosire un material uzat.


Regenerabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. régénérable)

1. care se poate regenera; regenerativ.


Regenerat; reînnoit

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT regeneratus

2. FR régénéré

3. EN regenerate

4. DE neugebildet

5. RU реrенерировaнный

6. HU újraképződött; megújhodott


Regenerație

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. régénération)

1. acțiune de reînnoire, schimbare, îmbunătățire a unei instituții, a unui sistem, a unei comunități; rezultatul acestei acțiuni.

2. (med.) reconstituția naturală a țesuturilor sau organelor deteriorate; regenerare a unor organe sau țesuturi.

3. (prin ext.) refacere după o distrugere totală sau parțială.

4. (fig) renaștere după o stare de corupție.

5. (var.) (înv.) regenerațiune, (înv.) reghenerație.


Regenerativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. régénératif)

1. care are proprietatea de a regenera.


Regenerator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. régénérateur)

1. adj. care regenerează; înnoitor.

2. s. n. sistem tehnic pentru regenerarea unui material.


Adventiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adventif)

1. (științe juridice) care este obținut pe altă cale decât succesiunea directă.

2. (biol.) (despre specii) care pătrunde accidental într-o anumită biocenoză.

3. (bot.) dezvoltat întâmplător și pe locuri neobișnuite, adesea ca urmare a unor fenomene de regenerare.

4. (bot.) califică o parte a plantei care crește pe un organ neobișnuit, de exemplu rădăcini care apar pe tulpini sau rizomi.

5. (despre cratere) care are altă deschizătură decât craterul principal.

6. rădăcină = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei.

7. mugure ~ = mugure care se dezvoltă din țesuturi.


Anageneză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anagenèse)

1. (biol.) evoluţie progresivă a unei specii.

2. regenerare a ţesuturilor vii.


Aplastic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aplastique)

1. lipsit de structură, de o formă bine definită.

2. (despre anemie) care nu prezintă indicii de regenerare a globulelor roşii.


Apodoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apodose, gr. apodosis)

1. propoziţie principală regentă a unei subordonate condiţionate, aşezată după aceasta.


Apozitiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appositif)

1. care serveşte ca apoziţie; apoziţional.

2. propoziţie = propoziţie cu rol de apoziţie, pe lângă (un element din) regentă.


Atributiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. attributif)

1. cu funcţie de atribut.

2. propoziţie = (şi s. f.) = propoziţie subordonată care îndeplineşte funcţia de atribut pe lângă un substantiv din regentă; propoziţie relativă.