Dictionar

registru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. registre, it. registro, germ. Register)

1. condică în care se consemnează diferite date și acte oficiale.
2. ~ de stare civilă = condică în care sunt înregistrate nașterile, căsătoriile, decesele etc.
3. dispozitiv cu ajutorul căruia se reglează tirajul sau închiderea unui canal, a unei conducte.
 

atașament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attachement)

1. afecțiune puternică pentru cineva sau ceva.
2. caiet de ~ = registru de șantier în care se notează lucrările executate.
 

bilanțier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. bilancierre)

1. adj. cu caracter de bilanț.
2. s. n. registru de înscriere a bilanțurilor.
 

bombardă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. bombardo)

1. vechi instrument de muzică populară, strămoș al fagotului.
2. registru de orgă, cu mari intensități.
 

bombardon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. bombardone, fr. bombardon)

1. instrument muzical de suflat, din alamă, cu timbru și registru foarte grave.
 

burdon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bourdon, it. bourdone)

1. procedeu primitiv de acompaniament constând din persistența unui sunet, susținut de voce sau de un instrument.
2. tub grav, fără găuri, care emite un singur sunet continuu, la cimpoi.
3. coardă gravă, de acompaniament, la lăută, liră etc.
4. registru de orgă cu timbru închis.
 

cadastru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cadastre)

1. disciplină a geodeziei cu determinarea elementelor economice și juridice privind proprietatea funciară.
2. totalitatea lucrărilor care se efectuează pentru determinarea exactă a unor proprietăți funciare; servicii care le efectuează.
3. registru oficial în care sunt înscrise proprietățile funciare.