Dictionar

Rezultate principale (Regulă,):

Regulă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. regula, după fr. règle)

1. normă pe baza căreia are loc un proces, se desfăşoară o activitate sau se produce un fenomen.

2. de ~ = în mod obişnuit.

3. principiu conducător, linie de conduită, precept, obicei.

4. rânduială, ordine, regularitate.


Regulă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT regula

2. FR règle

3. EN rule

4. DE Regel

5. RU прaвило

6. HU szabály


Rezultate secundare (Regulă,):

Regulament

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. regulamentum)

1. totalitatea măsurilor prescrise pentru a se menține o anumită ordine; statut, norme de funcționare internă ale unei instituții, asociații.

2. act administrativ cuprinzând norme, elaborate de o putere executivă, care completează o lege sau reglementează aplicarea ei.


Regulament-cadru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (regulament + cadru)

1. regulament cu caracter general.


Regulamentar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. réglementaire, it. regolamentare)

1. prevăzut în sau care ține de regulament; conform unui regulament; reglementar.

2. (înv.) care este în legătură cu Regulamentul organic, privitor la Regulamentul organic.

3. (antonim) neregulamentar.


Regularitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. régularité)

1. însuşirea, starea a ceea ce este regulat.

2. calitatea a ceea ce este în conformitate cu legea, cu o regulă sau cu o ordine fixată dinainte.

3. calitatea a ceea ce este constant, uniform; uniformitate.

4. caracterul a ceea ce se întâmplă la intervale regulate.

5. simetrie; proporție, proporţionalitate.

6. (antonime) iregularitate, neregularitate.


Regulariza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. régulariser)

1. a supune unor norme, unor reguli.

2. a pune în ordine, în concordanță.

3. a cerceta erori de înregistrare prin stornări, virări etc.

4. a stabili și a achita suma în contul căreia s-au făcut plăți provizorii.

5. a da o formă geometrică regulată unui obiect.

6. a modifica albia unei ape curgătoare pentru a avea un curs regulat.


Regulat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT regularis

2. FR régulier

3. EN regular

4. DE regulär; regelmäßig

5. RU прaвильный; реrулярный; рaвномерный

6. HU szabályos, rendes


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.

2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.

3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.

4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.

5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.

6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.

8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.

10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.

11. (gram.) excepție.

12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.

13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.

14. culcare pe pământ; doborâre.

15. (fig.) deprimare.


Abnorm, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. abnorm; lat. abonormis, ab- „de la, departe” +‎ norma „standard” + -is)

1. care se depărtează sau deviază de la o regulă sau un standard fixat; anormal, neobişnuit.

2. (antonime) normal, obişnuit.


Abnormitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abnormité, germ. Abnormität)

1. caracterul a ceea ce este abnorm.

2. depărtare sau deviere de la o regulă sau un standard fixat; anomalie; enormitate; lucru, fapt neobișnuit.


Abona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abonnér)

1. tr., refl. a(-şi) face un abonament.

2. refl. (fam.) a veni cu regularitate undeva.


Abreacţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.

2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.

3. sin. catharsis.


Abrogaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abrogation, lat. abrogatio)

1. (jur.) anulare, suprimare (a unei legi, a unui regulament etc.); abrogare.