Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. connotatif)
1. referitor la conotaţie; (despre sensul cuvintelor) suplimentar faţă de denotaţia cuvântului; reieşind din experienţa personală, din context; figurat.
2. (despre stil) dominat de conotaţii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. monoverbo)
1. joc distractiv constând în a reprezenta un cuvânt prin litere combinate între ele sau cu figuri, sensul acestuia reieșind din poziția elementelor componente.
2. ~ cu incastru = monoverb în care, prin introducerea unui cuvânt sau a unei litere într-o imagine, rezultă un cuvânt nou.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. résulter)
1. a apărea ca o consecinţă logică; a urma, a reieşi, a izvorî.
2. (mat.) a ieşi, a rămâne (la o operaţie).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. schizzare)
1. tr. a desena ceva schematic; a face o schiță.
2. (fig.) a expune în mod sumar; a contura.
3. a executa în mod vag (un gest, o mișcare etc.).
4. a fixa punctele principale ale unui plan, a proiecta în linii mari; a concepe.
5. refl. a apărea, a se înfățișa, a reieși în linii incipiente și generale.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. transpirer)
1. a elimina sudoare prin porii pielii; a asuda.
2. a se forma picături de apă la suprafaţa unui element de construcţie.
3. (despre plante) a elimina apă sub formă de vapori.
4. (fig.) a ieşi la suprafaţă, a reieşi, a emana.