Parte de vorbire: s.f.
Origine: (relaxa)
2. liniștire a nervilor; destindere.
3. scădere din intensitate a tensiunii dramatice.
4. scădere a tensiunilor interne dintr-un corp, deformația lui rămânând constantă.
5. proces ireversibil prin care un sistem fizic tinde, în anumite condiții, spre starea de echilibru termodinamic, electric etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + relaxare)
1. relaxare prin resurse proprii, fără calmante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + relaxare)
1. relaxare prin resurse proprii, fără calmante.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. décontraction)
1. acțiunea de a (se) decontracta; decontractare.
2. (revenire la) starea de relaxare a unui mușchi în urma contracției acestuia; (prin ext.) stare de relaxare a întregului corp.
3. (fig.) ușurință, naturalețe care caracterizează o persoană relaxată.
4. (antonime) contracție, contractare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (destinde)
1. faptul de a se destinde; relaxare.
2. (fig.) încetare a unei tensiuni nervoase, de surescitare; liniştire.
3. slăbire a încordării relaţiilor dintre state sau a relaţiilor internaţionale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. détumescence)
1. micşorare treptată a unei leziuni inflamatorii, a unui organ umflat.
2. (sexologie) revenire la normal a zonei genitale excitate; relaxarea unui penis erect.
3. (antonime) intumescență, tumescență.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. hépatoptôse)
1. (med.) deplasare a ficatului în jos prin relaxarea mijloacelor sale naturale de fixare; ptoză a ficatului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. multivibrateur)
1. circuit electronic generator de oscilaţii de relaxare.