Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antéislamique)
1. care precede islamul, civilizația islamică sau religia islamică; preislamic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apocalypse, gr. apokalypsis)
1. viziune mistică înspăimântătoare a sfârşitului lumii în religia creştină.
2. scriere care înfăţişează alegoric sfârşitul lumii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avatar)
1. (în religia indiană) reîncarnare succesivă a unei fiinţe.
2. (fig.) transformare, metamorfoză; schimbare (obişnuită).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Byzantinistik)
1. ramură interdisciplinară a științelor umanistice care se ocupă cu istoria, cultura, portul, religia, arta, știința, economia și politica Imperiului Bizantin; bizantinologie.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. catholique, lat. catholicus, gr. katholikos, univeral)
1. I. care aparține catolicismului, privitor la catolicism; papistășesc.
2. referitor la religia creștină și la biserica condusă de papa de la Roma.
3. II. adept al catolicismului; papistaș.
4. persoană care aparține religiei catolice.
5. (antonime) necredincios, păgân.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. consubstantialité)
1. calitatea a ceea ce este consubstanţial; unitate şi identitate de substanţă.
2. în religia catolică, unitate între cele trei persoane care formează Sfânta Treime.