Dictionar

religios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. religieux, it. religioso, lat. religiosus)

1. referitor la religie; evlavios, pios.
 

religioso

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. religioso)

1. (muzică; ca indicație de execuție) cu evlavie, în mod pios.
 

adogmatic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. adogmatique)

1. (adept) al adogmatismului.
2. I. referitor la adogmatism, la respingerea dogmelor.
3. se spune despre o persoană care refuză orice dogmă.
4. II. persoană care respinge orice doctrină, sistem sau principiu religios bazat pe dogmă.
5. (antonim) dogmatic.
 

anahoret, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. anachorète, lat. anachoreta)

1. religios care duce, retras în singurătate, o viață de sobrietate și contemplare; eremit, pustnic, sihastru; (antonim) cenobit.
2. (prin ext.) om care trăiește departe de societate, ducând o viață austeră și virtuoasă.
 

antireligios, -oasă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. antireligieux)

1. (persoană) care se opune oricărei religii; (om) ostil religiei.
2. (antonim) religios.
 

arval

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arvales /fratres/, fr. arvale)

1. (ant.) membru al unui colegiu religios la romani care conducea, la sfârșitul lunii mai, procesiuni pe câmpuri și implora zeilor recolte bogate.
 

augustin, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (lat. augustinus, fr. augustin)

1. călugăr din ordinul Sf. Augustin; religios care se inspiră din regulile instituite de Sfântul Augustin; augustinian.
 

calif

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calife)

1. titlu purtat de șeful religios și politic la musulmanii sunniți.