Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. repère)
1. semn servind pentru orientare.
2. (fig.) criteriu de recunoaștere, de orientare.
3. (tehn.) semn trasat pe suprafața unei piese pentru orientare.
4. fiecare dintre piesele componente ale unui ansamblu.
5. (mat.) sistem de referință pentru o dreaptă în raport cu care, cu ajutorul unui sistem de coordonate, poate fi determinat orice punct al dreptei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 + screper)
1. screper montat pe un autovehicul.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. repérer)
1. a marca prin repere; a determina cu un reper.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. repérable)
2. (lingv.) care poate fi întâlnit într-o frază corectă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. repérage)
1. acțiunea de a repera, de a pune repere, și rezultatul ei; reperare.
2. acțiunea de a localiza poziția a ceva sau a cuiva; reperare.
3. operațiunea prin care se reperează (ceva); reperare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (repera)
1. acțiunea de a repera, de a pune repere, și rezultatul ei; reperaj.
2. determinare a poziției exacte a unui loc, a unui obiectiv etc.; identificare, reperaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. répercussion, lat. repercussio)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. achronique)
1. care se situează în afara timpului, în afara reperelor cronologice acceptate; atemporal.
2. (înv.) (astron.) care se află, la răsărit sau la apus, pe partea cerului opusă soarelui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérophare)
1. dispozitiv optic de semnalizare la mare distanţă, servind ca punct de reper pentru avioane în zbor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (algo- + -timie)
1. repercusiune afectivă a durerii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allopshychique)
1. (despre bolnavi) care are capacitatea de a se orienta după repere exterioare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. encoche)
1. crestătură de dimensiune redusă sau tăietură mică.
2. decupaj utilizat pentru reperare; marcaj servind drept reper.
3. (cinema.) decupare pe marginea filmelor cinematografice, care acţionează dispozitivul de schimbare a iluminării în porţiunea maşinii de copiat.
4. (electronică) canal într-o piesă metalică pentru a introduce conductorii electrici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 + screper)
1. screper montat pe un autovehicul.