Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. répétition, lat. repetitio)
1. repetare a unui cuvânt, a unei idei, acțiuni etc.
2. armă cu ~ = armă cu care se pot trage mai multe focuri la rând.
3. activitate depusă de interpreți pentru pregătirea unui spectacol, a unui concert.
4. procedeu stilistic în folosirea repetată a aceluiași cuvânt sau grup de cuvinte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Korrepetition)
1. exersare a unui rol, a unei partide de canto cu ajutorul corepetitorului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. battologie)
1. (literatură) repetiţie de cuvinte sau de fraze, inutilă şi plictisitoare; reiterarea continuă inutilă a acelorași cuvinte, fraze sau idei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conduplication, lat. conduplicatio)
1. stare a unui organ conduplicat.
2. repetiţie a unui cuvânt la sfârşitul sau la începutul unei fraze.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. korrepetieren)
1. a face repetiţie cu corepetitorul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épistrophe)
1. fel de întoarcere folosit în tactica militară a grecilor.
2. repetiţie a unui cuvânt la sfârşitul unei fraze; epiforă (2).
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. inculquer, lat. inculcare)
1. a întipări în mintea cuiva, prin repetiţie, un principiu, o idee etc.
2. a fixa în memoria cuiva prin repetare permanentă; a preda ceva într-un mod durabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. périssologie)
1. procedeu retoric de insistare prin repetiţie; pleonasm.
2. greşeală de limbă datorată ignoranţei sau neglijenţei în exprimare.