repetiție
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. répétition, lat. repetitio)
Etimologie: (fr. répétition, lat. repetitio)
1. repetare a unui cuvânt, a unei idei, acțiuni etc.
2. armă cu ~ = armă cu care se pot trage mai multe focuri la rând.
3. activitate depusă de interpreți pentru pregătirea unui spectacol, a unui concert.
4. procedeu stilistic în folosirea repetată a aceluiași cuvânt sau grup de cuvinte.