OK
X
repugnant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. répugnant)
1.
care
repugnă,
care
inspiră
repugnanță,
aversiune;
dezgustător,
respingător.
2.
(antonime)
ademenitor,
seducător,
șarmant,
tentant.
repugnanţă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. répugnance, lat. repugnantia)
1.
silă,
dezgust;
scârbă,
greaţă,
aversiune.
abominabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abominable, lat. abominabilis)
1.
care
provoacă
oroare,
repulsie;
oribil;
dezgustător,
repugnant.
pareză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (germ. Parese)
1.
repugnanţă
faţă
de
muncă,
de
efort;
lentoare,
nonşalanţă.
repugna
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (fr. répugner, lat. repugnare)
1.
a
experimenta
un
sentiment
de
repulsie;
a
cauza,
a
inspira
repugnanță.
2.
a-i
produce
cuiva
silă,
oroare;
a-i
displăcea
profund.
3.
(antonime)
a
atrage,
a
delecta.
repugnant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. répugnant)
1.
care
repugnă,
care
inspiră
repugnanță,
aversiune;
dezgustător,
respingător.
2.
(antonime)
ademenitor,
seducător,
șarmant,
tentant.
vâscos, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. viscosus)
1.
care
prezintă
viscozitate;
cleios,
lipicios.
2.
(fig.,
rar)
repugnant.
gust neplăcut; dezgustător
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
disgustans;
nauseous;
fastidiosus
2.
FR
répugnant;
dégoûtant;
écoeurant
3.
EN
disgusting;
nauseous;
offensive
4.
DE
Ekel
erregend;
widerwärtig;
eklig
5.
RU
вызывaющий
отврaщение
6.
HU
kellemetlen
íz;
undorító,
visszataszító
íz