Rezultate principale (Respect,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. respect, lat. respectus)
1. atitudine, sentiment de stimă, de consi-deraţie, de preţuire deosebită faţă de cineva sau de ceva; deferenţă.
2. a ţine (pe cineva) la ~ = a ţine (pe cineva) la distanţă.
Rezultate secundare (Respect,):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. irrespect)
1. lipsă de respect, stimă sau comportament politicos.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. respecter)
1. tr. a avea respect faţă de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima.
2. a ţine seama de; a nu neglija.
3. a nu se abate de la o lege, de la un principiu etc.
4. refl. a-şi păstra demnitatea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. respectable)
1. demn de respect; cinstit, preţuit.
2. (fam.) considerabil, mare; impresionant, impozant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. respectabilité)
1. însuşirea de a fi respectabil; onorabilitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. respectif)
1. care priveşte împrejurarea, persoana, obiectul despre care este vorba; care este legat de fiecare în parte în mod particular.
3. (adv.) pentru cealaltă situaţie (parte); pentru al doilea caz; adică, va să zică, cu alte cuvinte.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. respecteux)
1. plin de respect; cuviincios, deferent.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abject, lat. abiectus)
1. care comite fapte reprobabile; ticălos.
2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.
3. (antonime) respectabil, stimabil.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affichage)
1. acțiunea de a (se) afișa sau rezultatul acțiunii respective; lipire de afișe; afișare.
2. (fig., depr.) faptul de a se afișa fără discreție; exhibiție intensivă sau indiscretă.
3. (inform.) mod de vizualizare a datelor și rezultatelor furnizate de un ordinator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agrammatical)
1. care nu respectă principiile gramaticalităţii.
2. negramatical, neconform cu regulile construcției gramaticale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ana- + seism)
1. undă seismică a cărei primă deplasare se produce dinspre epicentru spre exteriorul regiunii respective.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. anilide)
1. derivat de acilare al anilinei şi al omologilor respectivi, prin acţiunea acizilor, a clorurilor acide şi a anhidridelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., engl. antiart)
2. curent în avangarda artistică a ultimelor decenii cu caracter contestatar faţă de arta academistă.
3. producție care nu respectă principiile artei (academice); producție antiartistică.