Dictionar

Rezultate secundare (Respingător,):

Respingător, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (respinge + -/ă/tor)

1. care respinge; care inspiră dezgust, aversiune.


Respingător; dezgustător

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT disgustans; nauseous; fastidious

2. FR répugnant; dégoûtant; écoeurant

3. EN disgusting; nauseous; offensive

4. DE Ekel erregend; widerlich

5. RU вызывaющий отврaщение

6. HU visszataszító, undorító


Antipatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antipathique)

1. care inspiră antipatie; nesuferit, respingător.


Atracţios, -oasă

Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (atracţie + -os)

1. care atrage; atrăgător, atractiv.

2. (antonime) repulsiv, respingător.


Dezgustător, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (dezgusta + -tor)

1. care trezeşte dezgust; respingător.


Execrabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exécrable, lat. exsecrabilis)

1. dezgustător, respingător, oribil.


Fetid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fétide, lat. foetidus)

1. care exală un miros greu, respingător.


Imundiţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. immondizia)

1. lucru murdar, respingător sau impur care provoacă dezgust; murdărie foarte mare; imundicitate.

2. (fig.) calitatea a ceea ce este necurat din punct de vedere moral.