OK
X
respingător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (respinge + -/ă/tor)
1.
care
respinge;
care
inspiră
dezgust,
aversiune.
respingător; dezgustător
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
disgustans;
nauseous;
fastidious
2.
FR
répugnant;
dégoûtant;
écoeurant
3.
EN
disgusting;
nauseous;
offensive
4.
DE
Ekel
erregend;
widerlich
5.
RU
вызывaющий
отврaщение
6.
HU
visszataszító,
undorító
antipatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. antipathique)
1.
care
inspiră
antipatie;
nesuferit,
respingător.
atracțios, -oasă
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (atracţie + -os)
1.
care
atrage;
atrăgător,
atractiv.
2.
(antonime)
repulsiv,
respingător.
dezgustător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (dezgusta + -tor)
1.
care
trezește
dezgust;
respingător.
execrabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. exécrable, lat. exsecrabilis)
1.
dezgustător,
respingător,
oribil.
fetid, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. fétide, lat. foetidus)
1.
care
exală
un
miros
greu,
respingător.
imundiție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (it. immondizia)
1.
lucru
murdar,
respingător
sau
impur
care
provoacă
dezgust;
murdărie
foarte
mare;
imundicitate.
2.
(fig.)
calitatea
a
ceea
ce
este
necurat
din
punct
de
vedere
moral.