Parte de vorbire: s.
Origine: (respinge)
2. (fiz.) exercitare a unei forţe dirijate dinspre corpul care o exercită spre corpul asupra căruia se exercită; repulsie (3).
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. adogmatique)
2. I. referitor la adogmatism, la respingerea dogmelor.
3. se spune despre o persoană care refuză orice dogmă.
4. II. persoană care respinge orice doctrină, sistem sau principiu religios bazat pe dogmă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anti- + calofilie)
1. respingere, negare a calofiliei; atitudine împotriva calofiliei; anticalofilism.
2. respingere a cultivării excesive a frumuseții stilului.
3. calitate a stilului de a nu fi prea mult cizelat, în dauna conținutului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (anti- + calofil + -ism)
1. (lit.) respingere, negare a calofiliei; atitudine împotriva calofiliei; anticalofilie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anticléricalisme)
1. atitudine ostilă faţă de cler şi de biserică; respingere a amestecului clerului în viaţa publică.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anticonformisme)
1. respingere a conformismului; comportare care sfidează conformismul; nonconformism.
2. nerespectarea convențiilor sociale, a normelor general acceptate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. apodioxis)
1. figură retorică constând în respingerea unui argument ca fiind absurd.