Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. responsable)
1. adj. (şi s. m. f.) care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător.
2. s. m. f. persoană însărcinată cu o funcţie de răspundere; şef.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. responsabilité)
1. obligația de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta și suporta consecințele; răspundere.
2. faptul de a fi responsabil; capacitatea de a lua decizii individuale; necesitatea morală de a îndeplini o datorie, un angajament.
3. funcție sau sarcină de răspundere.
4. (drept) obligația de a repara o greșeală sau de a respecta un angajament.
5. (drept) obligația, pentru un guvern, de a părăsi puterea atunci când organul legislativ îi retrage încrederea.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. afférer)
1. a fi de datoria cuiva; a fi impus cuiva, vorbind despre o acuzație, o datorie, o responsabilitate; a incumba.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aménagiste)
1. specialist în amenajarea pădurilor.
2. persoană responsabilă cu amenajarea unei păduri.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după fr. enquêteur)
1. cel care face o anchetă, care este responsabil cu efectuarea de investigații pentru poliție, o companie de asigurări, un birou de asistență socială, o organizație de caritate etc.
2. cel care este responsabil cu realizarea sondajelor de opinie.
3. jurnalist care face anchete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (a- + personalizare)
1. depersonalizare nevrotică, ca un deficit de responsabilitate matură de a se conduce în viaţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (asigura)
1. acţiunea de a (se) asigura.
2. convenţie de despăgubire pentru accidente în care nu este angajată responsabilitatea celui asigurat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bagagiste)
1. responsabil cu bagajele într-un hotel, într-o gară, într-un aeroport.