Dictionar

Reticulat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT reticulatus; reticularis

2. FR réticulé; en réseau

3. EN reticulate; reticulated; netted; net-worked

4. DE netzig; mit Netz; netzartig; netzförmig; genetzt

5. RU сетчaтый; сеткообрaзный

6. HU háló, hálózatos, hálószerű, hálózott

Reticulat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. réticulé)

1. care prezintă aspectul unei reţele.

2. (anat.) ţesut ~ = ţesut conjunctiv moale, din celule cu multe prelungiri şi cu fibre de reticulină.

Reticulat-zbârcit

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT retirugosus; retirugus

2. FR réticulé-ridé

3. EN reticulate-rugose

4. DE netzrunzelig; netziggerunzelt

5. RU сетчaто-морщинистый

6. HU hálósan ráncos

Reticulaţie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT reticulatio

2. FR réticulation

3. EN reticulation

4. DE Netzwerk

5. RU сетчaтость; сетчaтое рaсположение

6. HU hálózat

Reticulaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. réticulation)

1. dispunere în formă de reţea.

2. (fot.) defect constând din crăpături foarte fine ce apar pe suprafaţa negativului, datorită diferenţei de temperatură dintre două băi succesive.

DICTIO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. dictyo-, cf. gr. dictyon „mreajă, plasă”)

1. „plasă, rețea, reticulat, arborescent”.

Dictiofil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dictyophylle)

1. (bot.) cu frunze reticulate (în formă de rețea).

Dictiofor, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. dictyophorus)

1. (despre organe vegetale) împânzit în formă de reţea; reticulat.

Dictiopter, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dictyoptère)

1. (despre insecte) cu aripi reticulate.

Reticulină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. réticuline)

1. substanţa proteică, cu fosfor, în ţesutul reticulat.

Reticulită

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. réticulite)

1. inflamaţie a ţesutului reticulat.