Dictionar

retoric, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. rhétorique, lat. rhetorica, gr. rhetorike)

1. adj. care aparține retoricii; de retor.
2. (peior.; despre stil) afectat, emfatic.
3. s. f. arta exprimării alese, utilizată în scopul convingerii unui auditoriu; oratorie, elocvență.
4. figură (de) ~ă = formă de exprimare, întorsătură de frază care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă plasticitate și vigoare.
5. (peior.) declarație emfatică; afectare.
 

retorician, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rhétoricien)

1. cel care se ocupă cu retorica.
 

addubitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. addubitatio)

1. figură retorică care afirmă pretinsa inabilitate a oratorului de a vorbi competent despre ceva; dubitație.
 

afereză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphérèse)

1. suprimare a vocalei inițiale, a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt.
2. poezie rebusistă din două părți, prima definind un cuvânt-bază din care, suprimând prima literă, se obține un alt cuvânt, definit în a doua parte.
3. figură retorică prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enunțându-se ceea ce este demn de reținut.
 

anadiploză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anadiplose)

1. (retorică) reluare a unui cuvânt de la sfârșitul unei unități sintactice sau metrice la începutul unității următoare (schematizată astfel _______A / A_______); geminație, reduplicație.
2. (antonim) epanadiploză.
 

anagogie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anagogie)

1. elevația sufletului către lucrurile divine.
2. interpretare spirituală și mistică a Scripturilor.
3. interpretare a Scripturii, care se ridică de la sensul literar al textului la cel alegoric și spiritual.
4. figură de retorică prin care se trece de la particular la general.
 

anticategorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antikategorie)

1. figură retorică prin care se răspunde unor acuzări.
 

antifrază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antiphrase)

1. figură retorică prin care o locuțiune, o frază se întrebuințează cu un înțeles contrar.