Rezultate principale (Retuș,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. retouche)
1. corectare a unei picturi, fotografii, piese tehnice etc.
2. (poligr.) corectură pe originalele negative, diapozitive şi pozitive fotografice, ca şi pe forma de tipar în faze intermediare de realizare, pentru tipărire.
Rezultate secundare (Retuș,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. retoucher)
1. a face un retuş; a corecta, a îndrepta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. retoucheur)
1. cel care retuşează clişeele într-un atelier fotografic.
2. cel care face retuşuri la confecţii.
3. (poligr.) muncitor care execută operaţia de retuş.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contretypie)
1. (fot.) procedeu de retuşare pe un negativ intermediar, când negativul principal nu poate fi retuşat.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. chromiste)
1. retuşor în fotogravură, heliografie şi ofset.
2. persoană a cărei sarcină este să redea culorile filmelor, imaginilor de tot felul etc. și care practică și retușurile fotografice.
3. persoană care lucrează într-o tipografie și a cărei sarcină este să descompună culorile unui original și apoi să le juxtapună în timpul tipăririi, pentru a obține același efect.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (repasa)
1. acțiunea de a repasa și rezultatul ei; repasare.
2. revizuirea țesăturilor sau a tricoturilor și retușarea greșelilor de țesătură sau de tricotaj.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. retoucher)
1. a face un retuş; a corecta, a îndrepta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. retoucheur)
1. cel care retuşează clişeele într-un atelier fotografic.
2. cel care face retuşuri la confecţii.
3. (poligr.) muncitor care execută operaţia de retuş.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. styliser)
1. cel care stilizează un text.
2. (depr.) scriitor lipsit de originalitate.
3. desenator, în producţia filmului de animaţie, specializat în executarea retuşului artistic al tipajelor.