Dictionar

revocabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. révocable, lat. revocabilis)

1. care poate fi revocat.
 

revocabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. révocabilité)

1. starea de a fi revocabil.
 

definitiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. définitif, lat. definitivus)

1. care nu se mai poate modifica; absolut, categoric, irevocabil.
2. profesor (sau învățător) ~ = profesor (sau învățător) care a primit definitivatul; în ~ = în sfârșit, la urma urmelor.
 

irevocabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. irrévocabilité)

1. însușirea a ceea ce este irevocabil.
 

revocabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. révocabilité)

1. starea de a fi revocabil.
 

ultimatum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ultimatum, germ. Ultimatum)

1. cerere categorică, care nu admite discuții și obiecții, de a îndeplini o condiție pusă sub amenințarea folosirii forței sau altor represiuni.
2. hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt.