revoltător, -oare
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (revolta + -/ă/tor)
Etimologie: (revolta + -/ă/tor)
1. care provoacă revoltă, indignare.
incalificabil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (după fr. inqualifiable, it. inqualificabile)
Etimologie: (după fr. inqualifiable, it. inqualificabile)
1. de necalificat; revoltător.
scandalos, -oasă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. scandaleux)
Etimologie: (fr. scandaleux)
1. care provoacă scandal, care indignează: ruşinos, revoltător.
asmuțit, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (asmuți)
Etimologie: (asmuți)
1. (despre câini) care se repede, îndemnat de stăpân, la un om sau animal; întărâtat.
2. (fig.; despre oameni) instigat la violență.
3. (fig.; despre oameni) incitat la ceartă.
4. (fig.; despre oameni) revoltat.