rezerva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. réserver, lat. reservare)

1. a păstra, a reține pentru cineva.
2. a pune la o parte.
3. (fig.) a destina.

rezervă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réserve)

1. cantitate (de bunuri) pusă deoparte pentru a fi folosită mai târziu; depozit.
2. (jur.) ~ succesorală (sau legală) = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, rezervată de drept unor anumiți moștenitori.
3. (fig.; pl.) posibilități.
4. cantitate de substanțe minerale utile într-un zăcământ.
5. cameră de spital unde se internează un singur bolnav.
6. parte din armată chemată sub arme numai în timp de război sau în mod excepțional în timp de pace; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie.
7. (sport) jucător care poate înlocui la nevoie pe unul dintre jucătorii angajați în competiție.
8. motiv de îndoială, obiecție.
9. fără ~ = fără reținere, în întregime.
10. (fig.) prudență, cumpătare, măsură; discreție. (p. ext.) răceală, indiferență.

prezerva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. préserver, lat. praeservare)

1. a (se) feri, a (se) păzi de un rău.

rezervat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réservé)

1. (despre oameni, sentimente, atitudini etc.) stăpânit, cumpătat, sobru; reținut, discret.

rezervatar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réservataire)

1. adj., s. m. f. (moștenitor) care are dreptul la rezerva succesorală.
2. adj., s. n. (stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat.

rezervație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réservation)

1. suprafață de teren delimitată, pentru ocrotirea florei, faunei și formațiunilor geologice rare.
2. teritoriu în unele state înlăuntrul cărora sunt obligate să locuiască anumite grupuri de băștinași.

rezervație naturală

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT reservatum
2. FR réserve naturelle
3. EN reservation
4. DE Schutzgebiet; Reservat
5. RU зaповедник; охрaннaя природa
6. HU természetvédelmi terület

acroamatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acroamatique)

1. învățătură transmisă pe cale orală, rezervată anumitor studenți.
2. care se adresează numai inițiaților; rezervat inițiaților, secret.

adipogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adipogenèse)

1. formarea de grăsimi de rezervă în corpul uman sau în organismul animal; adipogenie.

afectuos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affectueux, lat. affectuosus)

1. care manifestă simpatie, prietenie pentru cei din jurul lui; prietenos, afabil.
2. cu afecțiune pentru cei din jur; tandru, drăgăstos.
3. (antonime) rezervat, sever.

airozom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. airosome)

1. corpuscul în suspensie, de natura materiilor de rezervă, prezent la bacterii și cianoficee.

albumen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. albumen)

1. substanță nutritivă a semințelor unor plante.
2. țesutul de rezervă al semințelor furnizând embrionului în cursul germinației substanțele nutritive.

aleuronă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aleurone)

1. substanță proteică de rezervă din semințele unor plante.
2. substanță de rezervă grăunțoasă, azotată, din semințele mature.