Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. président)
1. preşedinte.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. résident, lat. residens, germ. Resident)
1. s. m. reprezentant diplomatic inferior ca rang ministrului plenipotențiar sau ambasadorului.
2. (în trecut) reprezentant al guvernului central într-o țară colonială sau sub protectorat.
3. persoană stabilită temporar în alt loc decât țara al cărei cetățean este.
4. adj. (despre cetățeni stabiliți în alt stat) care locuiește în...
5. s. m. f. absolvent medicinist care își perfecționează practica în spital.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. résidence, germ. Rezidenz)
1. reşedinţă.
2. drept şi stare a cuiva care se stabileşte într-o ţară străină în calitate de rezident (I, 2).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rézidentiel, it. residenziale)
2. rezervat rezidenţilor diplomatici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rezident, după secundariat)
1. specializare ca rezident (III).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. bandiera)
1. bucată de stofă atașată pe un suport purtând culorile, emblemele unui grup sau ale unei comunități: națiune, teritoriu, oraș, organizație, companie comercială sau regiment.
2. steag al unei țări înălțat pe navele sale și pe clădirile unde se află rezidenții ei în străinătate; (prin specializare) pavilion al unei corăbii.
3. steguleț întrebuințat pe vapoare pentru semnalizări.
4. (înv.) steag al unei armate, al unei unități militare; drapel, stindard.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. diocèse)
1. (Imperiul Roman) circumscripție administrativă, reprezentând o subdiviziune a unei prefecturi, condusă de un vicar.
2. (religie) circumscripție ecleziastică plasată sub jurisdicția unui episcop rezidențial sau a unui arhiepiscop; eparhie ortodoxă; dioceză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. président, lat. praesidens)
1. cel care prezidează o adunare, un tribunal, o organizaţie de masă; prezident.
2. cel care conduce dezbaterile unei şedinţe, unei comisii etc.
3. şeful statului în unele republici.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. présidentiel)
1. de președinte, care emană de la un președinte; prezidenţial.
Parte de vorbire: s.
Origine: (preşedinte + -ie)
1. funcţia de preşedinte; durata acesteia; (p. ext.) localul unde lucrează preşedintele; prezidenţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. présidentiel)
1. adj. care aparţine unui preşedinte; preşedinţial.
2. regim ~ = se referă la un regim politic în care președintele deține puterea executivă.
3. alegeri ~e = alegerea președintelui (republicii).
4. s.f. pl. alegeri prezidenţiale.