Rezultate principale (Rezona,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. résonner)
1. a se afla în rezonanţă.
Rezultate secundare (Rezona,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. raisonnable)
1. care are o judecată, o comportare raţională; cu judecată.
2. (despre acţiuni, fapte) fără exagerări, cumpătat.
3. (despre preţuri) acceptabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. résonnant)
1. (fiz.) susceptibil de a intra în rezonanţă.
2. răsunător, sonor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. résonance)
1. fenomen care se produce când un corp de dimensiuni mari poate fi făcut să vibreze sub acțiunea unei forțe aplicate la intervale regulate; proprietate a unor corpuri sau încăperi de a întări și prelungi sunetele.
2. cutie de ~ = cutie care produce rezonanța unui instrument cu coarde.
3. creștere puternică a secțiunii eficace a unei reacții nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil.
4. (chim.) teorie a mezomeriei, potrivit căreia structura reală a unei particule chimice este un fenomen dinamic ce presupune un tip special de mișcare oscilatorie a electronilor de valență.
5. (fig.) ecou, rezultat, răsunet.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. résonateur)
2. organ ~ = organ în formă de pungă, sub coardele vocale superioare la maimuțele antropide și la animale rumegătoare, care amplifică sunetele emise de acestea.
3. (fig.) care oferă o imagine amplificată a realității.
4. s. n. sistem fizic, corp etc. capabil să amplifice oscilații prin rezonanță.
5. dispozitiv care indică existența fenomenului de rezonanță.
6. parte a cavității bucale sau nazale care participă la emiterea sunetelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antipathie, lat. antipathia)
1. sentiment irezonabil de aversiune, de repulsie a unei persoane față de o altă persoană sau față de un lucru; resentiment.
2. (înv.) incompatibilitate, opoziție obiectivă între mai multe persoane sau între mai multe lucruri.
4. (antonime) simpatie, empatie; afinitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antirésonnant, engl. antiresonant)
1. care prezintă antirezonanţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antirésonance, engl. antiresonance)
1. stare de vibraţie opusă rezonanţei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autophonie)
1. rezonanţă penibilă şi obsedantă a propriei voci.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. balalaika)
1. vechi instrument muzical rusesc, compus dintr-o cutie de rezonanţă triunghiulară, cu trei coarde ciupite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer., fr. banjo)
1. instrument muzical cu coarde ciupite, cu cutie de rezonanţă din piele, asemănătoare unei mici tobe, şi cu un gât foarte lung, utilizat în jaz.