Dictionar

Rezultate principale (Rezona,):

Rezona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. résonner)

1. a se afla în rezonanţă.


Rezultate secundare (Rezona,):

Rezonabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. raisonnable)

1. care are o judecată, o comportare raţională; cu judecată.

2. (despre acţiuni, fapte) fără exagerări, cumpătat.

3. (despre preţuri) acceptabil.


Rezonant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. résonnant)

1. (fiz.) susceptibil de a intra în rezonanţă.

2. răsunător, sonor.


Rezonanţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. résonance)

1. fenomen care se produce când un corp de dimensiuni mari poate fi făcut vibreze sub acțiunea unei forțe aplicate la intervale regulate; proprietate a unor corpuri sau încăperi de a întări și prelungi sunetele.

2. cutie de ~ = cutie care produce rezonanța unui instrument cu coarde.

3. creștere puternică a secțiunii eficace a unei reacții nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil.

4. (chim.) teorie a mezomeriei, potrivit căreia structura reală a unei particule chimice este un fenomen dinamic ce presupune un tip special de mișcare oscilatorie a electronilor de valență.

5. (fig.) ecou, rezultat, răsunet.

6. (lingv.) timbru.


Rezonator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. résonateur)

1. adj. care face sune.

2. organ ~ = organ în formă de pungă, sub coardele vocale superioare la maimuțele antropide și la animale rumegătoare, care amplifică sunetele emise de acestea.

3. (fig.) care oferă o imagine amplificată a realității.

4. s. n. sistem fizic, corp etc. capabil amplifice oscilații prin rezonanță.

5. dispozitiv care indică existența fenomenului de rezonanță.

6. parte a cavității bucale sau nazale care participă la emiterea sunetelor.


Antipatie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antipathie, lat. antipathia)

1. sentiment irezonabil de aversiune, de repulsie a unei persoane față de o altă persoană sau față de un lucru; resentiment.

2. (înv.) incompatibilitate, opoziție obiectivă între mai multe persoane sau între mai multe lucruri.

3. (var.) (înv.) antepathie.

4. (antonime) simpatie, empatie; afinitate.


Antirezonant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antirésonnant, engl. antiresonant)

1. care prezintă antirezonanţă.


Antirezonanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antirésonance, engl. antiresonance)

1. stare de vibraţie opusă rezonanţei.


Autofonie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autophonie)

1. rezonanţă penibilă şi obsedantă a propriei voci.


Balalaică

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. balalaika)

1. vechi instrument muzical rusesc, compus dintr-o cutie de rezonanţă triunghiulară, cu trei coarde ciupite.


Banjo

Parte de vorbire: s.
Origine: (amer., fr. banjo)

1. instrument muzical cu coarde ciupite, cu cutie de rezonanţă din piele, asemănătoare unei mici tobe, şi cu un gât foarte lung, utilizat în jaz.