OK
X
rezulta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. résulter)
1.
a
apărea
ca
o
consecinţă
logică;
a
urma,
a
reieşi,
a
izvorî.
2.
(mat.)
a
ieşi,
a
rămâne
(la
o
operaţie).
rezultant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. résultant)
1.
care
rezultă.
2.
referitor
la
o
rezultantă
(II,
2).
rezultantă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. résultante, germ. Resultante)
1.
forță
care,
aplicată
unui
sistem,
produce
același
efect
ca
acela
produs
de
mai
multe
forțe
date
care
se
aplică
în
același
timp
asupra
aceluiași
punct
material.
2.
(mat.,
mec.)
suma
vectorială
a
tuturor
forțelor
unui
sistem.
3.
(fig.)
efect
combinat
al
mai
multor
cauze.
rezultat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. résultat, germ. Resultat)
1.
efect
al
unei
acţiuni,
al
unei
cauze;
urmare,
consecinţă.
2.
număr
obţinut
după
efectuarea
unei
operaţii
aritmetice.
rezultativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. résultatif)
1.
care
dă,
aduce
un
(bun)
rezultat.
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
aberaţie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1.
abatere
de
la
normal
sau
corect;
(prin
ext.)
idee,
noţiune,
comportament;
aberanţă;
absurditate.
2.
(biol.)
abatere
de
la
tipul
normal
al
speciei.
3.
(bot.)
abatere
importantă
faţă
de
tip;
formă
rezultată
pe
cale
de
mutaţie.
4.
(fiz.)
formare
a
unei
imagini
produse
într-un
sistem
optic.
5.
~
cromozomială
=
modificare
a
numărului
de
cromozomi
caracteristici
speciei.
6.
~
cromatică
=
defect
al
imaginilor
produse
de
lentile,
constând
în
formarea
de
irizaţii
pe
marginea
imaginilor.
7.
unghi
format
de
direcţia
adevărată
şi
de
cea
aparentă
din
care
este
văzut
un
astru
de
pe
Pământ.
8.
(var.)
(înv.)
aberațiune.
9.
(antonim)
normalitate.
ablaţiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)
1.
îndepărtare
chirurgicală
din
corpul
uman
(o
tumoare,
un
calcul,
un
organ
bolnav);
exereză,
extirpare.
2.
transportare
a
materialelor
rezultate
din
dezagregarea
rocilor.
3.
reducere
a
masei
unui
gheţar
sau
a
zăpezii
prin
topire
şi
evaporare.
4.
fenomen
fizic
în
urma
căruia
un
meteorit,
satelit
etc.,
pierde
din
substanţă
din
cauza
încălzirii
sale
până
la
incandescenţă.
abordaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abordage, it. abbordaggio)
1.
acțiunea
de
a
aborda
și
rezultatul
ei;
abordare.
2.
manevră
prin
care
o
navă
amarează
alături
de
alta
cu
scopul
de
a
o
asalta;
atacare
a
unei
nave
prin
alăturare
la
bordul
ei.
3.
ciocnire
accidentală
între
nave
ori
între
o
navă
și
un
obstacol.
abreviere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abrevia)
1.
acțiunea
de
a
abrevia
și
rezultatul
ei.
2.
(concr.)
cuvânt,
titlu
etc.
prescurtat;
prescurtare,
abreviație;
simbol.
abstinenţă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abstinence, lat. abstinentia)
1.
abţinere
de
la
anumite
băuturi,
alimente
etc;
abstenţiune.
2.
(sintagmă)
(economie
politică)
teoria
~ei
=
teorie
prin
care
capitalul
și
acumularea
lui
rezultă
din
abținerea
proprietarilor
de
la
consumul
personal
exagerat.
3.
~
sexuală
=
abținere
de
la
actul
sexual.