Dictionar

rezulta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. résulter)

1. a apărea ca o consecinţă logică; a urma, a reieşi, a izvorî.
2. (mat.) a ieşi, a rămâne (la o operaţie).
 

rezultant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. résultant)

1. care rezultă.
2. referitor la o rezultantă (II, 2).
 
 

rezultat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. résultat, germ. Resultat)

1. efect al unei acţiuni, al unei cauze; urmare, consecinţă.
2. număr obţinut după efectuarea unei operaţii aritmetice.
 

rezultativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. résultatif)

1. care dă, aduce un (bun) rezultat.