Parte de vorbire: s.
Origine: (di1- + hibridare)
1. hibridare experimentală între genitori din două soiuri sau specii cu caractere diferite; dihibridism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (hibrida)
1. încrucişare a două soiuri, rase, specii etc. de plante sau animale diferite; hibridaţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. monohibrida)
1. (biol.) acțiunea de a monohibrida; încrucișare între indivizi care diferă printr-un singur caracter; monohibridism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. polyhybridisme)
1. hibridare a doi genitori care diferă între ei prin mai multe caractere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. pseudo-hybridation)
1. hibridare la care descendentul este identic cu unul din părinţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allopolyploïdie)
1. existenţa în nucleu a mai mult de două seturi de cromozomi de la diferite specii, prin hibridare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cacogenèse, cf. grec. kakos „rău” + genesis „naștere”)
1. dezvoltare anormală a unei structuri sau formații anatomice.
2. (nozologie) formare monstruoasă de la naștere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dihybride)
1. hibrid rezultat din dihibridare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (di1- + hibridare)
1. hibridare experimentală între genitori din două soiuri sau specii cu caractere diferite; dihibridism.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. dihybridisme)
1. (biol.) încrucișare între două organisme părinte care diferă prin două caractere genetice; dihibridare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hétérosis)
1. sistem special de hibridare între două soiuri de plante sau rase de animale cu ereditate diferită, având ca rezultat indivizi cu calităţi deosebite şi cu o productivitate excepţională.