Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rivalité, lat. rivalitas)
1. concurenţă, întrecere, emulaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antagonisme)
1. contradicţie antagonistă; rivalitate.
2. (fiziol.) opoziţie funcţională între două sisteme, organe sau substanţe.
3. simbioză avantajoasă numai unuia dintre simbionţi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. compétition, lat. competitio)
1. luptă, rivalitate simultană între mai multe persoane sau grupuri de oameni care urmăresc același scop.
2. tip de eveniment în care mai multe persoane concurează pentru a câștiga; concurs, întrecere (sportivă).
3. (biol.) concurență existentă între indivizi din aceeași specie sau indivizi din specii diferite pentru a monopoliza resursele unui anumit mediu; luptă pentru existență.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concurrence)
1. rivalitate între industriaşi sau comercianţi pentru acapararea pieţei, pentru obţinerea unor profituri cât mai mari etc.
2. întrecere, luptă pentru întâietate.
3. (biol.) relaţie interspecifică antagonistă în care două specii animale sau vegetale „luptă” pentru aceleaşi resurse de mediu.
4. (mat.) proprietate a două ori mai multe drepte sau curbe de a avea un punct comun.
5. punct de ~ = punct de intersecţie a dreptelor concurente.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (rival + -icesc)
1. având o relație de rivalitate; care este specific rivalilor; care se referă la rivali.
2. care provine de la rivali; care aparține rivalilor.