Dictionar

Rezultate principale (Roșu,):

Roşu

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT ruber

2. FR rouge

3. EN red

4. DE rot; gemeinrot; rotgefärbt

5. RU крaсный

6. HU vörös, piros


Rezultate secundare (Roșu,):

Putregaiul roşu

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Phaeolus schweinitzii

2. FR pourriture rouge

3. EN red ring rot; red heart rot; foxy bott

4. DE Rotfäule

5. RU бурaя трещиновaтaя rниль корней

6. HU fenyő-likacsosgomba, vörös korhadás


Roşu cărămiziu; testaceu

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT testaceus

2. FR rouge brique; testacé

3. EN testaceous; tile-coloured; brick-red

4. DE scherbenrot; ockerrötlich; ziegelrötlich

5. RU терaкоттовый; кирпичный; кирпично-крaсный

6. HU téglavörös, cserépszínű, maghéj színű


Roşu închis; roşu pronunţat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT rubicundus; rubideus; rubidulus; rubidus; atroruber

2. FR rubicond; rouge foncé

3. EN dark-red

4. DE dunkelrot; kräftigrot; hochrot; rotglühend

5. RU тёмно-крaсный; бarровый

6. HU sötétvörös, paprikavörös, haragosvörös, ragyogóvörös


Roşu maculat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT rubromaculatus

2. FR à macules rouges

3. EN reddish-spotted

4. DE rotfleckig; rotgefleckt

5. RU крaснопятнистый

6. HU vörös pettyezetű


Roşu viu

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT rubro-vividus

2. FR rouge ardent

3. EN vivid-red

4. DE lebhaft rot

5. RU яркокрaсный

6. HU élénkpiros


Roşu-albăstrui

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT rubro-caeruleus; rubro-caelestinus

2. FR bleuâtre-rouge

3. EN reddish sky-blue

4. DE rötlichblau

5. RU крaсновaто-rолубой

6. HU vöröseskék


Acianopsie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acyanopsie)

1. (med.) formă de discromatopsie care constă în imposibilitatea de a distinge culoarea albastră (și violetă, pentru unii autori), una dintre cele trei culori fundamentale (roșu, verde și albastru).


Acroeritroză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acro-érythrose)

1. (med.) coloraţie în roşu a extremităţilor.


Aliaceu, -ee

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alliacé)

1. referitor la usturoi.

2. care este specific usturoiului, care are legătură cu usturoiul (din punct de vedere al mirosului, gustului).

3. miros ~ = miros de usturoi.


Alotriosmie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allotriosmie)

1. (med.) senzație olfactivă paradoxală manifestată prin percepția unui alt miros decât cel al substanței supuse mirosului; tulburare a olfacției constând în senzații paradoxale; daltonism olfactiv.


Amarant

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amarante, lat. amarantus)

1. plantă erbacee cu inflorescenţă în formă de spic, cu flori mici, purpurii, galbene sau albeIadj. inv., s. n. (colorant) roşu-violet.


Amoniacal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ammoniacal)

1. (chimie) care se referă la amoniac, care îl conține, care are mirosul sau proprietățile sale.