Rezultate principale (Roșu,):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE rot; gemeinrot; rotgefärbt
Rezultate secundare (Roșu,):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR pourriture rouge
3. EN red ring rot; red heart rot; foxy bott
5. RU бурaя трещиновaтaя rниль корней
6. HU fenyő-likacsosgomba, vörös korhadás
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN testaceous; tile-coloured; brick-red
4. DE scherbenrot; ockerrötlich; ziegelrötlich
5. RU терaкоттовый; кирпичный; кирпично-крaсный
6. HU téglavörös, cserépszínű, maghéj színű
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT rubicundus; rubideus; rubidulus; rubidus; atroruber
4. DE dunkelrot; kräftigrot; hochrot; rotglühend
6. HU sötétvörös, paprikavörös, haragosvörös, ragyogóvörös
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU vörös pettyezetű
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT rubro-vividus
5. RU яркокрaсный
6. HU élénkpiros
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT rubro-caeruleus; rubro-caelestinus
2. FR bleuâtre-rouge
4. DE rötlichblau
6. HU vöröseskék
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acyanopsie)
1. (med.) formă de discromatopsie care constă în imposibilitatea de a distinge culoarea albastră (și violetă, pentru unii autori), una dintre cele trei culori fundamentale (roșu, verde și albastru).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acro-érythrose)
1. (med.) coloraţie în roşu a extremităţilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alliacé)
2. care este specific usturoiului, care are legătură cu usturoiul (din punct de vedere al mirosului, gustului).
3. miros ~ = miros de usturoi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allotriosmie)
1. (med.) senzație olfactivă paradoxală manifestată prin percepția unui alt miros decât cel al substanței supuse mirosului; tulburare a olfacției constând în senzații paradoxale; daltonism olfactiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amarante, lat. amarantus)
1. plantă erbacee cu inflorescenţă în formă de spic, cu flori mici, purpurii, galbene sau albeIadj. inv., s. n. (colorant) roşu-violet.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ammoniacal)
1. (chimie) care se referă la amoniac, care îl conține, care are mirosul sau proprietățile sale.