Dictionar

Rezultate secundare (Robust,):

Robust, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. robuste)

1. tare, zdravăn, voinic, viguros; rezistent.


Robust; viguros

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT robustus

2. FR forte; robuste; vigureux

3. EN robust; vigurous

4. DE kräftig; robust; stämmig

5. RU мощный

6. HU erős, erőteljes


Robusteţe

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. robustesse)

1. faptul de a fi robust; putere, vigoare fizică.


Atlet, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. athlète, lat. athleta, gr. athletes)

1. sportiv care practică atletismul.

2. om cu o constituţie fizică robustă; luptător (la circ).


Beagle

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. beagle)

1. câine de vânătoare de rasă engleză, mic, robust, curajos, cu urechile lungi, plate.


Brevilin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bréviligne)

1. cu trup scund, robust, îndesat şi membre scurte şi groase.


Chow-chow

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chow-chow)

1. rasă de câini, de talie mijlocie, robuşti, originari din China.


Doric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos)

1. ordin ~ = ordin arhitectonic în Grecia antică, caracterizat prin robusteţe şi sobrietate, prin coloane fără bază, cu friza decorată cu triglife şi metope.

2. (despre elemente arhitecturale, clădiri) în stil doric.

3. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebeşte de cea a modului minor natural prin faptul treapta a 4-a urcată, în loc formeze cu tonica o sextă mică, formează o sextă mare.


Fortifia

Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. fortifier)

1. a deveni mai puternic, mai robust; a (se) întări, a prinde putere; a (se) fortifica.

2. (antonim) a (se) anemia.