Rezultate secundare (Robust,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. robuste)
1. tare, zdravăn, voinic, viguros; rezistent.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR forte; robuste; vigureux
4. DE kräftig; robust; stämmig
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. robustesse)
1. faptul de a fi robust; putere, vigoare fizică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. athlète, lat. athleta, gr. athletes)
1. sportiv care practică atletismul.
2. om cu o constituţie fizică robustă; luptător (la circ).
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. beagle)
1. câine de vânătoare de rasă engleză, mic, robust, curajos, cu urechile lungi, plate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bréviligne)
1. cu trup scund, robust, îndesat şi membre scurte şi groase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chow-chow)
1. rasă de câini, de talie mijlocie, robuşti, originari din China.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos)
1. ordin ~ = ordin arhitectonic în Grecia antică, caracterizat prin robusteţe şi sobrietate, prin coloane fără bază, cu friza decorată cu triglife şi metope.
2. (despre elemente arhitecturale, clădiri) în stil doric.
3. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebeşte de cea a modului minor natural prin faptul că treapta a 4-a urcată, în loc să formeze cu tonica o sextă mică, formează o sextă mare.
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. fortifier)
1. a deveni mai puternic, mai robust; a (se) întări, a prinde putere; a (se) fortifica.